Al doilea concert aniversar din București s-a înfăptuit la Quantic.

IDOLESCENȚĂ

 

M-am dus la Quantic cu tramvaiul. A fost destul de gol, deși era un pic ploioasă vremea.

O mică plimbare pe jos întotdeauna face bine.

Am întârziat un pic, dar nu era cu stres. Aveam probele de sunet programate de la 14:30 până la 18:00. Timp berechet.

A trebuit să fac o poză oglinzii din baie, din backstage. Nu era și sticker byron, dar e ok.

Suflețel se gândește să se apuce de cântat. Vă țin la curent.

Al doilea playlist cu marcaje pentru momente unde voiam să cânt cu fretless. De data asta am uitat doar la o singură piesă și am cântat cu fretless la patru piese. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut enorm de mult cum a sunat. O fi de la corzile de nylon?

Am avut și de data asta invitați. Aici îi vedem pe doi dintre ei, la probe. Alex Mușat la tobe, și Diana Căldăraru la pian. Diana l-a ajutat pe Sergiu să își cânte propria piesă de pe albumul lui solo, 9, scos sub numele de 6. Știu, e complicat de găsit pe net, dar vă ajut eu – click aici.

Un alt invitat a fost domnul Dan Georgescu. Îl vedem aici butonând alături de Vladimir, alt șef al butoanelor.

Dănuț a trecut pe la toate instrumentele la care a cântat în trupă. Bas, tobe, chitară. Are un bas mic, albastru, foarte frumos. Sună și foarte bine, deh.

Aici Vladimir, la butoane, reacționând la cât de bine mârâia basul mic al lui Dănuț.

Un snippet mic de The Alchemist de la probele de sunet. Videoificat de către Sergiu.

Aici Vladimir mai butona, că era mult de butonat.

Aici, butonare simultană, dar în paralel, a maeștrilor butonării.

Între timp a venit și burgerul cu cartofi și sos picant al lui Andrei. El a rămas să facă probe de sunet și cu Armand Popa.

Sună și cântă foarte bine băieții. Recomand.

Între timp, în backstage, Sergiu mi-a arătat cel mai metal tricou de pe planetă.

Armand Popa și trupa au cam rupt fâșul în deschidere, trebuie să recunosc.
Ce-i drept, mă și așteptam. Sunt foarte, foarte mișto.

Publicul a fost fantastic și la noi. Am reușit să fac câteva poze cât Dănuț a preluat rolul de basist.

S-a cântat mult și bine.

Poza serii in my book. Și posibil și piesa serii, The Alchemist cu 2 tobari.

Aici, o poză de la bis, când a ieșit toată lumea să la-la-la-la pe ultima bucată de la Euforia.
Mulțumim tuturor, a fost un concert care va rămâne veci în amintiri.

Am trecut și de data asta pe la standul de merch. Tot nu am luat tricou cu datele de turneu. Aia e.

Mi-a fost dor să împart scena cu Dănuț, recunosc.

Și aici o ultimă poză a serii (nopții) că mi-a plăcut tare mult cum a sunat fretlessul cu noile corzi black nylon tapewound. Cred că ar trebui să cânt pe fretless mult mai des.

Mulțumim Quantic!

 

 

 

Primul concert dintre cele patru din București s-a petrecut la Hard Rock Cafe.

ÎNCEFLUTURI

 

Probele de sunet la Hard Rock Cafe se fac de dimineață, așa că mi-am început ziua cu un drum cu autobuzul și o plimbare mică.

Am ajuns prea devreme la fața locului, colegii întârziau, așa că mi-am extins plimbarea un pic și am făcut câteva poze. Herăstrăul este tare frumos toamna, mai ales acum, cu vegetație în loc de apă.

Și înapoi, la treabă.

Aici îl avem pe Vladimir sub basul Rhondei Smith și o pereche de pantaloni purtată de Prince.

Cafeaua și ceaiul de ghimbir fac probele de sunet matinale mai suportabile.

L-am avut invitat pe Vlady Săteanu, fost membru byron, maestru al basului. A fost o senzație interesantă să aud trupa din public. Nu cântă rău băieții.

Cafeluță makes the world go ’round.

Aici, domnul dottore Suflețel într-o pauză de post-cafeluță, lângă Megadeth.

Foarte mult low end pe scenă. Pe lângă basurile mele (prima dată cu corzi black nylon tapewound!), se află și basul acustic fretless al lui Vlady, și P-bassul Adei de la trupa de deschidere, Soul Serenade.

La concertele din București avem playlisturi diferite, nu se repetă piesele de la un concert la altul. Mi-am marcat cu F piesele la care intenționam să cânt cu fretless, dar am uitat, așa că în loc de patru piese, am luat fretlessul doar la una. Aia e.

Foarte frumos concertul Soul Serenade. Aici, domnul Dan cântând un Summertime cu ei.

Și aici, Soul Serenade cântând Far Away și Surrealistic Collage cu noi. Mi-a plăcut mult!

Aici, deja tradiționalul avion de hârtie din partitură. A zburat lin!

Maestrul Vlady a urcat pe scenă pentru un Sirens și a cântat un solo superb pe fretless acustic la Losing Control. Ceea ce mi-a dat mie prilejul de a mă plimba prin public și să fac una-două poze.

Am trecut pe la standul de merchandise. Tot uit să îmi iau tricou cu datele de turneu, nț nț.

Am făcut un selfie cu maestrul Vladimir.

Și l-am prins și pe Dan coborând de pe scenă la un moment instrumental. Încă un selfie.

Și ultima poză făcută, la o oră mult prea târzie, backstage banter.

Foarte frumos concert, urmează Quantic. Idolescență.

 

Am ajuns la concertul cu numărul trei din turneul aniversar de 20 de ani, la clubul Doors, în Constanța.

NOTE DE DRUM

 

De data asta, eu am luat trenul în loc să merg cu duba.

Și colegul Dany a avut exact aceeași idee.

Amândoi am avut de lucru și, din păcate, nu este ideal să montezi un film de lung-metraj în dubă.
Nici în tren nu e, dar măcar ai mai mult spațiu.

La club am remarcat că era un echilibru interesant între câte scule erau pe scenă și câte lucruri erau în fața ei. Full house of stuff!

Până am terminat noi probele de sunet, s-a eliberat ringul de dans. Motocicleta, în schimb, a rămas.

Așa că am făcut o poză cu Vladimir pe ea. Motomixcicletă!

Avem playlisturi foarte variate în acest turneu și câteodată trebuie să ne reîmprospătăm memoria la soundcheck.
Privirea lui Dany: #too_many_songs_overload

Aici, dovada că băieții nu au uitat să-mi pună și basul în dubă când au încărcat. Mulțumesc!

Doamna Iulia și doamna Odette pe metereze, înainte să începem concertul.

S-a cântat, s-a dansat, ne-am simțit minunat!

După concert s-a și încărcat.

Până la hotel s-a plimbat.

Pisike la hotel s-a salutat.

Sergiu s-a pozat.

Și a doua zi până la gară s-a plimbat. Eu, adică.

Frumos la Constanța și cu trenul, mai venim!

Al doilea concert din turneul aniversar byron ne-a dus la Rockstadt, Brașov.

NOTE DE DRUM

 

Am prins ploaie și multă ceață deasupra pădurilor. Cinematic, dar și ud!

La Rockstadt riserul de tobe este de regulă în mijloc. S-a întâmplat ca de data asta să fie un pic mai pe o parte, și ne-a plăcut.

Sala sună total diferit goală față de cum sună plină de oameni, dar probele de sunet sunt foarte importante.

Dorina la datorie! Avem viniluri, cd-uri, tricouri, și, pentru prima dată, tricou cu datele de turneu!

Tura asta de concerte este fără synth, deci am mai mult spațiu pentru dans. Nu exclud synth în următoarele concerte, totuși. Posibil să mai vină și un bas în plus din când în când.

Sergiu being fabulous backstage.

Cele mai mișto piese sunt cele cântate de public.

Aici suntem la etaj, după ce am încărcat duba, sărbătorind un concert foarte frumos și, bineînțeles, ziua lui Dany ‘el chitador’ Serrano.

The Tour Shirt, vreau și eu.

Minunat la Rockstadt, ca întotdeauna.

Am început turneul byron de 20 de ani, iar prima oprire a fost Teatrul Nației, din Ploiești.

NOTE DE DRUM

 

Domnul doctor Suflețel, responsabil de bunăstarea noastră din interiorul dar și din exteriorul dubei, ne-a transportat și de data asta cu mare succes la destinație.

A fost prima dată când am cântat fără mese în fața scenei, ne-a plăcut mult. Aici, o poză de dinaintea eliberării ringului de dans.

Soundcheck cu căutări de tonuri și reglaje de ultim moment.

Un lucru de care sunt mândru este că am reușit să conving trupa să luăm covoare la toată lumea!

Arată și se simte mult mai cozy pe scenă.

Aici suntem după pauza de masă. Foarte bună mâncarea de la Teatrul Nației. Recomand variantele de Farfurie sănătoasă, deși eu am mâncat altceva de data asta.

După concert am fost surprinși cu un tort superb de la mulți ani, mulțumim tuturor! (a fost și foarte bun!)

Aici, Dany, care a primit dedicație specială (stânga sus pe tort este un ‘Happy Birthday Dany!’) că a fost ziua lui. La mulți ani, Dany!

‘Happy Birthday, Dany!’ a fost mâncat rapid de către sărbătorit, restul după ce am strâns sculele.

Aici, magnificul Vladimir la adunat scule. El a sărbătorit 15 ani cu trupa lui, Pinholes, săptămâna trecută.

Numai aniversări și zile de naștere în perioada asta!

A fost frumos la Ploiești, mai vrem!